Distanță: 21 kilometri.
Durată: nouă ore.

Traseul: dificil, urcări abrupte și lungi, mare parte prin pădure, poieni frumoase de unde recomandăm aprovizionarea cu apă potabilă.
Diferență de nivel: + 1.178 metri.
Locuri critice: urcare multă și abruptă la început de traseu.
Peisaj: bogat în păduri, se merge și prin poieni, ieșirea din localitate (Sucevița) este pe un drum de asfalt (din centru circa trei kilometri) către Poiana Mărului, ne af ăm în obcinele adevărate.

Sucevița (1) se află la poalele Obcinei Mari și este un sat de munte răsfirat, așezat de‑a lungul DN 17A, care leagă municipiile Rădăuți – Câmpulung Moldovenesc. Primul aeroport se găsește la Suceava, iar din Rădăuți se găsesc mijloace de transport în comun.

De la Mănăstirea Sucevița, traseul se îndreaptă pe drumul de asfalt din fața Mănăstirii, urmărind să ajungă până în Poiana Mărului (circa 3 km pe asfalt până ce ajunge la Vârful Poiana Mărului). În stânga se afl ă drumul forestier Poiana Mărului, pe unde continuă traseul, drum care nu poate fi ratat pentru că este marcat cu o tăbliță. După circa doi kilometri pe drumul forestier Poiana Mărului, lăsând în urmă toate casele, pensiunile și hotelurile, se ajunge la o exploatare.Trecând de aceasta, drumul o ia în dreapta față de direcția de mers, pe lângă o barieră, în stânga sus, pe un drum de TAF. Acest drum este aproape paralel cu drumul forestier, dar urcă pieptiș, abrupt, în jur de 800 metri către adâncul pădurii. În cele ce urmează, pădurea pregătește mai multe urcări, de data aceasta mai ușoare și mai line, dar care vor fi totuși des întâlnite până în Poiana Ovăzului. După un urcuș de circa 2 km jumătate, se ajunge într‑o mică poiană de unde se face stânga și se merge până când se ivește o cruce de lemn care este un semn că marcajul turistic „bandă roșie” ar trebui să fi e în curând vizibil. Se înaintează puțin pe un drum forestier ca în povești. Fiind în culmea pădurii, plimbarea devine relaxantă, urmând culmea tot înainte timp de un kilometru jumătate, până când marcajele vor îndemna drumețul la dreapta, pe o cărare care coboară ușor. Această cărare duce direct în Poiana Calului, o poieniță mică, liniștită, ocupată de obicei de câteva văcuțe blânde și curioase, care pasc în pace. Părăsind poiana Calului, se merge în continuare prin răcoarea pădurii, până în poiana Rija. Aici se poate observa că poiana este locuită. Unii oameni sunt dornici să ajute drumețul, oferind apă, sau chiar ceva de mâncare, dar cel mai important, aceștia au întotdeauna vorbele bune la ei, vorbe și povești care pot încuraja sau chiar îndruma un drumeț dezorientat. De asemenea, unii dintre acești loucitori ai poienii ar putea să ofere produse din producție proprie spre vânzare, activitate pe care o încurajăm în mod special. În poiana Rija, traseul intră printr‑o coborâre ușoară, într‑un drumuleț prăfuit care o ia la dreapta și înainte. Aici se merge tot înainte, printre gardul care desparte gospodăriile și pădure. Acest drum conduce până la ieșirea din poiană, pe marcaj VT, înaintând circa 3 km prin pădure până în Poiana Lupoaia, tot pe culme. În cazul foarte probabil al unei întâlniri cu mai mulți dintre câinii ciobanilor, se recomandă păstrarea calmului și a distanței, mai ales că de cele mai multe ori, la vederea drumeților, proprietarii știu să îi cheme.

Din poiana Lupoaia se mai fac câțiva kilometri până în Vatra Moldoviței (2), trecând prin Stoișta și Plaiul Rotunda. De acolo, în coborâre abruptă, se ajunge direct la Mănăstire.