Pe teritoriul județului Suceava se află o arie naturală protejată de interes internațional, 29 de arii naturale protejate de interes național și 30 de arii naturale protejate de interes comunitar (din care șase sunt arii naturale de protecție avifaunistică și 24 sunt situri de importanță comunitară).

Informații despre Acumulările Rogojești – Bucecea.

Informații despre Bistrița Aurie.

Informații despre Călimani – Gurghiu.

Informații despre Cheile Lucavei.

Informații despre Cheile Moara Dracului.

Informații despre Cheile Zugrenilor.

Informații despre Codrul secular Giumalău.

Informații despre Codrul secular Slătioara.

Informații despre Cumpărătura.

Informații despre Dealul Mare – Hârlău.

Informații despre Doisprezece Apostoli (PN-K).

Informații despre Dorohoi – Șaua Bucecei.

Informații despre Făgetul Dragomirna.

Informații despre Fânețele montane Todirescu.

Informații despre Fânețele seculare de la Calafindești.

Informații despre Fânețele seculare Ponoare.

Informații despre Fânețele seculare Frumoasa.

Informații despre Găina – Lucina.

Informații despre Jnepeniș cu Pinus cembra.

Informații despre Klippa calcare triasice Pârâul Cailor.

Informații despre Lacurile Fălticeni.

Informații despre Larion.

Informații despre Obcinele Bucovinei.

Informații despre .

Informații despre Moldova Superioară.

Informații despre Munții Călimani.

Informații despre Munții Rarău Giumalău.

Informații despre Parcul Național Călimani.

Informații despre Pădurea (Quercetumul) Crujana.

Informații despre Pădurea Loben.

Informații despre Pădurea Pătrăuți.

Informații despre Pădurea Roșoșa.

Informații despre Pădurea Voievodeasa.

Informații despre Pădurea Zamostea – Luncă.

Informații despre Pietrele Doamnei Rarău.

Informații despre Peștera liliecilor.

Informații despre Piatra Buhii.

Informații despre Piatra Pinului și Piatra Șoimului.

Informații despre Piatra Țibăului.

Informații despre Pietrosul Broștenilor – Cheile Zugrenilor.

Informații despre Rarău – Giumalău.

Informații despre Răchitișul Mare.

Informații despre Râul Moldova între Oniceni și Mitești.

Informații despre Râul Moldova între Păltinoasa și Ruși.

Informații despre Râul Suceava.

Informații despre Râul Suceava Liteni.

Informații despre Siretul Mijlociu.

Informații despre Slatina.

Informații despre Stratele cu Aptychus de la Pojorâta.

Informații despre Tinovul de la Românești.

Informații despre Tinovul Găina Lucina.

Informații despre Tinovul Mare Poiana Stampei.

Informații despre Tinovul Poiana Stampei.

Informații despre Tinovul Șaru Dornei.

Parcurile naționale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice. Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice și a diversității biologice în condiții de stabilitate ecologică, prevenirea și excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabilește prin regulamente și planuri proprii de protecție și conservare aprobate de autoritățile naționale științifice și administrative abilitate, potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracțiuni de ecosisteme terestre și acvatice cât mai puțin influențate prin activități umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naționale pot fi delimitate și puse sub un regim strict de protecție ca rezervații științifice. Parcurile naționale se întind în general pe suprafețe mari de teren. În perimetrul parcurilor naționale sunt admise doar activitățile tradiționale practicate numai de comunitățile din zona parcului național, activități tradiționale ce vor fi reglementate prin planul de management. Parcurile naționale corespund categoriei II IUCN – Parc național: arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere.

Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor elemente naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice ori amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice și faunistice, fenomene geologice – peșteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade și alte manifestări și formațiuni geologice, depozite fosilifere, precum și alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de protecție, pentru asigurarea integrității lor se vor stabili zone de protecție obligatorie, indiferent de destinația și de deținătorul terenului. Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecție care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. În funcție de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populației poate fi limitat sau interzis. Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN – Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice.

Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrității elementelor protejate. Managementul rezervațiilor naturale se face diferențiat, în funcție de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menținerea habitatelor și/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice. Pe lângă activitățile științifice, după caz, pot fi admise activități turistice, educaționale, organizate. Sunt admise unele activități de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise folosințe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervațiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice și altele. Aceste rezervații corespund categoriei IV IUCN, și anume arie de gestionare a habitatelor / speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenții de gospodărire.

Rezervațiile științifice sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate naturale terestre și / sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de altă natură. Mărimea rezervațiilor științifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrității zonei protejate. Managementul rezervațiilor științifice asigură un regim strict de protecție prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția activităților de cercetare, educație și de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului științific competent și al administratorului rezervației științifice. Rezervațiile științifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) – Rezervație Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri științifice.

Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate de interes comunitar ale căror scopuri sunt conservarea, menținerea și, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și / sau a populațiilor speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor prevăzute în anexele numerlee 2 și 3 (Ordonanța de urgență numărul 57 din 20 iunie 2007). Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management și măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ținându-se seama de obiectivele de conservare a ariei, conform prevederilor articolul 28 din ordonanța de urgență. Ariile speciale de conservare se desemnează prin hotărâre a Guvernului, după recunoașterea statutului lor de către Comisia Europeană, și vor face parte din rețeaua europeană NATURA 2000.

Obiectivul reţelei ecologice europene Natura 2000 este de a asigura conservarea habitatelor şi speciilor vulnerabile sau, unde este cazul, restaurarea lor pentru dobândirea unui statut de conservare favorabil.

Ariile naturale protejate de interes comunitar alcătuiesc rețeaua ecologică europeană Natura 2000, creată în scopul conservării patrimoniului natural al Uniunii Europene, realizarea acesteia bazându-se pe două directive: Directiva Habitate (numărul 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice) şi Directiva Păsări (numărul 79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice).

Cele două directive reglementează modul de selectare şi desemnare a siturilor şi protecţia acestora. Siturile sunt identificate şi declarate pe baze ştiinţifice, cu scopul de a menţine într-o stare de conservare favorabilă o suprafaţă reprezentativă a celor mai importante tipuri de habitate şi populaţii reprezentative de specii ale Europei.

Directiva Păsări a fost implementată prin Hotărârea de Guvern numărul 971 din 5 Octombrie 2011 pentru modificarea şi completarea HG numărul 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în România. Ariile de protecție specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menținerea și, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări și a habitatelor specifice, desemnate pentru protecția speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor prevăzute în anexele numerele 3 și 4 A (Ordonanța de urgență numărul 57 din 20 iunie 2007). Managementul ariilor speciale de protecție se realizează ca și pentru ariile speciale de conservare. Ariile speciale de protecție sunt desemnate prin hotărâre a Guvernului și fac parte din reţeaua ecologică europenă Natura 2000.

Directiva Habitate a fost implementată prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor numărul 2387/2011 pentru modificarea şi completarea Ordinul MMDD numărul 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în România.

Siturile de importanță comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa numărul 2 sau a speciilor de interes comunitar din anexa numărul 3 și care pot contribui astfel semnificativ la coerența reţelei ecologice europene Natura 2000 și / sau contribuie semnificativ la menținerea diversității biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanță comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenți factori abiotici și biotici esențiali pentru existența și reproducerea acestor specii. Propunerile de situri de importanță comunitară se stabilesc prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului, pe baza criteriilor enunțate în anexa numărul 7 (Ordonanța de urgență numărul 57 din 20 iunie 2007).