Cheile Moara Dracului

Cheile Lucavei este o arie naturală protejată de interes național situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc din județul Suceava.

Cod

RONPA0729

Caracteristici

Tip rezervaţie: geologică.
Suprafaţă: 1,3 hectare.

Prezentare generală

Cheile, chiar dacă sunt scurte (au o lungime de 60-70 de metri), au o poveste impresionantă datorită morfologiei Munților Rarău din care fac parte. Sunt martori importanți ai trecutului geologic, când, în prima perioadă din era mezozoică – triasic (în urmă cu 251 milioane de ani) – întreg masivul suferea diverse procese morfologice (exondări – ridicări deasupra mării, sinclinal suspendat – inversiune morfologică tipică).

Amprenta mării de odinioară a lăsat și ea urme prin fana fosilelor din triasic ce se pot observa pe alocuri în pereții cheilor sau a blocurilor de piatră dislocate.

Formate în dolomite calcaroase, a căror culoare în spărtură proaspătă este alb-gălbui-cenușiu, cheile sunt creația pârâului care le străbate. Procesul care le macină nu este numai eroziunea mecanică căruia i se supun toate rocile, ci și dizolvarea, proces chimic specific calcarelor.

Intrarea în chei, în avalul pârâului care îl modelează, este domoală, cu o lățime de cinci metri și înălțimi reduse, traseul cuprizând 2/3 din lungimea totală a cheilor.

Pereții sunt intens afectați de fisuri, în special la intrarea în chei și în sectorul terminal. Unele dintre fisuri au lățimi de 10-15 metri și încep de la peste 50 de metri și se continuă neîntrerupt până la bază.

Spectacolul cheilor se desfășoară în amontele pârâului, pe ultimii 30 de metri, când, deodată, pereții se îngustează până la patru metri, iar linia ușor evazată a pereților este întreruptă pe alocuri de colți și stânci cu înălțimi ce ajung la 15-18 metri.

Pereții prezintă surplombe și scobituri de marmite de 5-6 metri, mărturie a genezei lor, parțial subterane ca niște galetii de peșteră cutavanul acum prăbușit.

Procesul de evoluție continuă și în prezent întrucât nu s-a atins baza dolomitică, atât datorită rezistenței rocilor la carstificare, cât și debitul redus al pârâului ce trece prin aceste chei.

Vegeteția lemnoasă cuprinde molid, brad, mesteacăn, plop tremurător, diverse specii de sălcii și un exemplar de tisă (Taxus baccata). Dintre plantele ierbacee mai importante sunt Floarea reginei, denumită și Floarea de colț (Leontopodium alpinum), Urechelnița (Sempervivum tectorum), smeoaia (Flipendula vulgaris), Clopoței (Anemone nemorosa), Culturică (Hieracium aurantiacum) și Usturoiul sălbatic de munte (Allium montanum). Fauna de manifere este bogată, adesea întâlnindu-se urme de urs, cerb carpatin, vulpe, lup și râs.

Scroll to Top