Cod: ROSCI0184.

Bioregiunea: continentală.
Ecoregiunea: Podişul Sucevei.

Suprafaţa: 299 hectare.
Altitudinea: 303 maximă, 271 minimă, 283 medie.

Căi de acces

DN 29C care leagă Botoşani de Siret intersectează situl în dreptul localității Lunca. DJ 291A care leagă localitățile Bălinești de Lunca, permite abordarea sitului pe mai multe sectoare ale sale.

Habitatele de interes comunitar din sit

91F0 – Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)

91Y0 – Păduri dacice de stejar şi carpen

Speciile de interes comunitar din sit

Amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis).

Mamifere: Liliac comun (Myotis myotis).

Nevertebrate: Croitorul cenuşiu (Morimus funereus), Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus).

Pești: Avat (Aspius aspius), Dunariţă (Sabanejewia aurata).

Plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus).

Caracterizarea sitului

Situl protejează un vechi fragment de pădure de luncă inundată periodic de Siret, formată în principal din stejari bătrâni în asociație cu mai multe specii, care se află într-o stare foarte bună de conservare și care, împreună cu ecosistemele acvatice pe care le mărginește, oferă condiții de habitat ideale pentru mai multe specii de interes comunitar de pești, reptile, lilieci, insecte și plante. În timpul inundațiilor, situl își mărește diversitatea habitatelor prin apariția bălţilor, japşelor şi formaţiunilor stuficole înmlăştinite, care adăpostesc o biodiversitate foarte mare.

Geologie / geomorfologie

Situată în Podișul Sucevei din sectorul nordic al culoarului Moldova-Siret, Lunca Zamostei se prelungește de la terasa inundabilă a Siretului spre piemontul subcolinar. Din punct de vedere geologic, situl se află în platforma moldovenească, având la suprafaţă depozite sarmaţiene cvasi-orizontale. Fondul litologic este alcătuit din nisipuri şi aluviuni nisipoase depuse pe viiturile râului Siret, unitatea de relief predominantă fiind cea de luncă. Panta terenului este mică, iar altitudinea medie se situează în jurul valorii de 285 m. Terenul înglobează forme uşor depresionare, cu exces de umiditate în anumite perioade ale anului sau chiar ochiuri de apă, uneori de forma unor meandre, pe vechiul curs al râului Siret.

Pedologie

Situl prezintă un sol cenușiu de pădure pseudogleizat, aluvial molic (intens-moderat), estival jilav-umed. Pe lângă conținutul variabil de argilă, acest sol prezintă o acumulare de humus care scade repede pe profil. Solul este format pe depozite grele, argiloase sau luto-argiloase, având un grad de saturație în baze ridicat, cu reacție slab acidă sau chiar neutră.

Hidrologie

Reţeaua hidrografică este tributară râului Siret, cele două pâraie din zonă, Verehia şi Baranca, neinfluenţând major microrelieful zonei. Pe teritoriul sitului se regăsesc meandrele braţului vechi al Siretului care constituie un habitat aparte, ele formând în perioada dintre inundaţii numeroase bălţi, japşe şi zone stuficole înmlăştinite.

Aspecte climatologice

Climatul în care se încadrează situl este continental-temperat, cu ierni geroase şi veri calde. Precipitaţiile medii ajung la 600 mm/an, din care cele mai multe cad în sezonul de vegetaţie. Temperaturile medii anuale au valoarea de 7-8 °C.

Vegetaţia

În ansamblul său, vegetația forestieră a sitului s-a conservat într-o stare de o remarcabilă autenticitate. Cu toate acestea, intervențiile antropice au modificat într-un mod sensibil raporturile dintre speciile lemnoase, prin extracții selective de frasin și proliferarea secundară a unor esențe precum carpenul, plopul tremurător sau jugastrul. Regimul ecologic favorabil a asigurat ecosistemului forestier condiții de vegetație luxuriantă. Esența dominantă rămâne în pădurile sitului stejarul pedunculat, în raporturi de codominanță menținându-se încă și frasinul, deși densitatea acestuia a fost considerabil redusă. La rândul său, carpenul rămâne un constituent serial, dominanța sa având o proveniență secundară în compoziția și structura ecosistemului forestier. În sit se întâlnesc numeroase specii de arbuști precum sângerul, salba moale, ulmul de câmp, porumbarul, părul pădureţ, păducelul, cruşinul, murul de mirişte, precum specii de plante ca ghioceii şi ghioceii bogaţi, lalelele pestriţe, viorelele, lăcrămioara, alături de multe altele. Această vegetație se încadrează în două habitate de interes comunitar, Păduri dacice de stejar și carpen și Păduri ripariene mixte cu stejar, ulm sau frasin, din lungul marilor râuri, ambele aflate într-o stare bună de conservare. Valoarea sitului este întregită de prezenţa unei populații de papucul Doamnei, o specie protejată de interes comunitar.

Fauna

Caracterul de pădure de luncă, dominată de stejar în asociere cu frasini, determină prezența unui număr mare de specii de păsări care alcătuiesc o asociație bine stabilită potrivit caracterului de echilibru consolidat al acestor habitate. La diversitatea avifaunistică contribuie și faptul că meandrele brațului vechi al Siretului alcătuiesc în perioadele dintre inundații numeroase bălți, japșe și formațiuni stuficole înmlăștinite care atrag speciile de baltă. Vârsta de câteva sute de ani a unor stejari permite o intensă populare cu specii care cuibăresc în scorburi precum stăncuța, graurele, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigoiul sur, porumbelul de scorbură, ciuful de pădure. Frecvent se întâlnește în cadrul sitului fazanul, naturalizat aici prin colonizări repetate și care găsește un mediu de trai foarte prielnic în ansamblul forestier și palustru al luncii de la Zamostea. În sit au fost observate cuibărind mai multe specii dintre care menționăm: cocoșarul, ciocănitoarea de stejar, țoiul, ghionoaia verde, vrabia de câmp, turturica, mierla, grangurele, șorecarul comun, gaița, silvia cu cap negru, silvia mică, sticletele, ciocănitoarea pestriță mare, cinteza de pădure, sturzul cântător, capîntortura, florintele, cucul, caprimulgul, muscarul mic, sfrânciocul roșiatic, pupăza, cucul și multe altele. Habitatele umede diverse ale sitului adăpostesc specii de păsări legate de acest mediu de viață, dintre care amintim găinușa de baltă, rața mare, stârcul pitic, lăcarul mare, lăcarul de mlaștină, pițigoiul de stuf, boicușul, lișița, presura de stuf, cârstelul de baltă, buhaiul de baltă. Mamiferele sunt reprezentate prin specii precum căpriorul și mistrețul, ambele fiind favorizate de subarboretul bogat. În sit se mai observă frecvent și bizamul, bursucul, vulpea, hermelina, nevăstuica și șobolanul de apă. Speciile de vertebrate de interes comunitar prezente aici sunt liliacul comun, avatul, dunarița și țestoasa de apă, ultima dintre specii având populații aflate într-o stare excelentă de conservare. Alți reprezentanți ai herpetofaunei sunt gușterul, șarpele de casă, broasca mică și mare de lac, broasca roșie de pădure, brotăcelul, broasca râioasă verde. Fauna diversă de insecte cuprinde și specii de interes comunitar precum rădașca și croitorul cenușiu, calitatea deosebită a habitatelor forestiere oferind condiții pentru susținerea unor populații foarte bine conservate ale acestor specii.

Aspecte socio-economice și culturale

Activităţile caracteristice zonei sunt cultivarea plantelor, creşterea animalelor, la care se adaugă activități economice precum comerţul, exploatarea lemnului și prelucrarea cărnii. Comunitățile aflate în vecinătatea sitului nu dispun de rețea de apă potabilă sau canalizare, iar locuințele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne.

În secolul al XVIII-lea a fost construită în Zamostea o biserică de bârne care a fost strămutată ulterior în satul învecinat, Poiana, unde poate fi admirată și astăzi. Localnicii păstrează tradiții vechi dintre care se remarcă cea a Jocului de Anul Nou al căluţilor (Căiuţii), care are o largă răspândire în satele din Bucovina. Vestiţi în toată zona sunt dansatorii, Căiuţii din Zamostea, care impresionează prin fast şi eleganţă. Dansul căluților este exuberant, cu mișcări foarte rapide, prin acesta comunitatea satului învingând răul care astfel nu o mai urmărește și în noul an.

Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara perimetrului acestuia

Nu au loc activități cu impact negativ în interiorul sitului sau în vecinătatea acestuia, însă prin continuarea lucrărilor la acumularea Vârfu Câmpului de pe râul Siret există riscul dispariţiei unei suprafețe de 10 ha din sit.

Administrarea sitului

În prezent situl dispune de puncte de intrare, alături de următoarele dotări/amenajări care sunt insuficiente, fiind necesară suplimentarea lor: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere și poteci / drumuri pentru vizitare. De asemenea, sunt necesare puncte de informare, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc.

Sursa: Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România (2013).

Contact

județul Botoşani (Cândeşti, Vârfu Câmpului), județul Suceava (Zamostea, Grămeşti, Zvoriştea)