Cod: ROSCI0212.

Bioregiunea: alpină.
Ecoregiunea:Podişul Sucevei.

Suprafaţa: 2.547 hectare.
Altitudinea: 1.710 maximă, 819 minimă, 1.280 medie.

Căi de acces

Pentru enclava Codrul secular Giumalău se urmează DN17 (Suceava-Vatra Dornei-Bistriţa Năsăud), până la Valea Putnei, cu continuare pe DF Putna Mare până la cabana de vânătoare, de la care DF Sterparu duce în sit. În enclava Pietrele Doamnei Rarău se poate ajunge din Câmpulung Moldovenesc, prin Pojorâta sau prin Chiril, din ambele sate plecând drumuri forestiere spre sit. Pentru a ajunge în Codrul Secular de la Slătioara se poate folosi DN17 până la Frasin, cu continuare pe DJ177A şi DJ177B până în Slătioara, de unde DJ177E duce în sit.

Habitatele de interes comunitar din sit

3240 – Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane

4030 – Tufărişuri uscate europene

6520 – Fâneţe montane

91E0 – Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

9410 – Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)

4060 – Tufărişuri alpine şi boreale

6150 – Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios

6170 – Pajişti calcifile alpine şi subalpine

6230 – Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase

6430 – Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin

8120 – Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)

8210 – Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase

91V0 – Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)

9110 – Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum

3220 – Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane

7230 – Mlaştini alcaline

Speciile de interes comunitar din sit

Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), Triton cu creastă (Triturus cristatus), Triton carpatic (Triturus montandoni).

Mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus), Liliac comun mic (Myotis blythii), Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini), Liliac comun (Myotis myotis), Liliac de iaz (Myotis dasycneme).

Nevertebrate: Croitor de fag (Rosalia alpina), Carab (Carabus variolosus), Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica).

Plante: Drepanocladus vernicosus, Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum), Clopoţel (Campanula serrata), Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus), Iarba gâtului (Tozzia carpathica), Buxbaumia viridis, Dicranum viride.

Caracterizarea sitului

Impresionează în acest sit varietatea de păduri, pajişti, mlaştini, culoare de vegetaţie ripariană, asociaţii de versanţi stâncoşi şi de grohotişuri şi numărul de specii rare sau endemice, la care se adaugă forme spectaculoase de relief, toate aflându-se la depărtare de orice aşezare umană. Astfel, deşi ocupă o suprafaţă mică, situl asigură conservarea a 16 tipuri de habitate de interes comunitar dintre care două prioritare, foarte puţin alterate de factorul antropogen, cu elemente de floră şi faună foarte diverse printre care se regăsesc șapte specii de plante, cinci de lilieci, trei de nevertebrate şi trei de amfibieni de interes comunitar. Situl include rezervaţii naturale cunoscute prin flora rară şi endemică precum Codrul secular Slătioara, Codrul secular Giumalău, Fâneţele montane Todirescu, dar şi Rezervaţii Naturale geologice remarcabile precum Pietrele Doamnei sau Turnurile Gotice şi Stratele cu Aptychus (Clipele triasice) de la Pojorâta.

Geologie / geomorfologie

Versantul vestic al masivului Giumalău domină zona cristalino-mezozoică a munţilor Bistriţei din Carpaţii Orientali. Structura geologică este alcătuită din şisturi cristaline, iar cele mai mari înălţimi se suprapun unei benzi de rocă dură. Relieful este în general greoi, cu spinări larg vălurite, specifice munţilor cristalini, foarte bogat în ape superficiale. Văile sunt destul de largi iar pe fundul depresiunilor apar terenuri cu exces de umiditate. Pietrele Doamnei din Rarău sunt constituite din trei turnuri, înalte de aproximativ 70 metri, cel mai înalt având o altitudine de 1634 m. Stâncile sunt alcătuite din calcare mezozoice încercuite de un covor de blocuri dispuse haotic, pe una dintre ele putându-se urca fără echipament de alpinist. Calcarele au încrustaţii de corali, amoniţi şi alge marine, elemente care formau în perioada cretacică mari recife. Clipele triasice sunt formaţiuni geologice foarte vechi care păstrează diferite specii de peşti, scoici sau amoniţi de origine marină încrustate în stâncile rămase ca martori ai unor frământări tectonice de acum sute de milioane de ani şi ai vieţii deosebit de bogate din oceanele calde de altădată. Elementul majoritar îl constituie inversiunea de relief, corespunzătoare sinclinalului marginal a cărui îngustare spre sud este marcată de o culme cu relief ruiniform și înălţimi sub 1500 m în care se succed vârfurile Puciosu Bârsanului, Bâtca Oblanc, Tarniţa şi altele. Caracteristice reliefului sunt formele modelate în sedimentarul mezozoic (calcare şi dolomite).

Pedologie

Versantul vestic al masivului Giumalău domină zona cristalino-mezozoică a munţilor Bistriţei din Carpaţii Orientali. Structura geologică este alcătuită din şisturi cristaline, iar cele mai mari înălţimi se suprapun unei benzi de rocă dură. Relieful este în general greoi, cu spinări larg vălurite, specifice munţilor cristalini, foarte bogat în ape superficiale. Văile sunt destul de largi iar pe fundul depresiunilor apar terenuri cu exces de umiditate. Pietrele Doamnei din Rarău sunt constituite din trei turnuri, înalte de aproximativ 70 metri, cel mai înalt având o altitudine de 1634 m. Stâncile sunt alcătuite din calcare mezozoice încercuite de un covor de blocuri dispuse haotic, pe una dintre ele putându-se urca fără echipament de alpinist. Calcarele au încrustaţii de corali, amoniţi şi alge marine, elemente care formau în perioada cretacică mari recife. Clipele triasice sunt formaţiuni geologice foarte vechi care păstrează diferite specii de peşti, scoici sau amoniţi de origine marină încrustate în stâncile rămase ca martori ai unor frământări tectonice de acum sute de milioane de ani şi ai vieţii deosebit de bogate din oceanele calde de altădată. Elementul majoritar îl constituie inversiunea de relief, corespunzătoare sinclinalului marginal a cărui îngustare spre sud este marcată de o culme cu relief ruiniform și înălţimi sub 1500 m în care se succed vârfurile Puciosu Bârsanului, Bâtca Oblanc, Tarniţa şi altele. Caracteristice reliefului sunt formele modelate în sedimentarul mezozoic (calcare şi dolomite).

Hidrologie

Din punct de vedere hidrografic, apele din grupul de munţi Rarău-Giumalău alimentează Bistriţa şi Moldova. Afluenţii mai importanţi ai Bistriţei sunt Chilia, Rusca, Frumuşana, Valea Colbu, Chiril Fagul, Izvorul Casei, Leşu, Ursu şi Puzdra. Moldova primeşte apele Putnei, care are ca afluenţi pe dreapta pâraiele Timişul, Frumosul şi Izvorul Cristea. În aval de Gura Putnei, Moldova îşi sporeşte apele cu pârâul Străji, Valea Seacă, Izvorul Alb, Izvorul Malului, Valea Caselor şi pârâul Şandru. Codrul secular Giumalău este situat în bazinul hidrografic al pârâului Putna Mare, cu şase pâraie şi mai multe pârâiaşe.

Aspecte climatologice

Situl are o climă temperat-continentală cu diferenţieri determinate de altitudine. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 2,9 și 6,8 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la 900-1000 mm şi chiar mai mult pe culmi. Vânturile cu cea mai mare frecvenţă sunt cele din sectorul vestic, nord-vestic.

Vegetaţia

Vegetaţia este alcătuită în majoritate din păduri de molid, brad, uneori fag, stejar, gorun şi numai sporadic pin. În lunca Moldovei se întâlnesc zăvoaie cu sălcii, răchite, plop negru, păducel şi cătină mică. Lângă Podul Bucătarului apar pâlcuri de arin alb cu salbă moale şi zmeur. Făgetul nu formează o zonă continuă, aflându-se adesea în amestec cu bradul şi uneori cu molidul, ajungând la altitudini mari. În compoziţia făgetelor se întâlnesc frecvent salcia căprească, plopul tremurător, scoruşul de munte şi paltinul de munte. Stratul arbustiv al făgetului este format din alun, zmeur şi mur, iar stratul ierbos cuprinde muşchi de pământ, ferigi, cornişori şi firuţe. Brădetele se întâlnesc până la 1300 m altitudine, adesea în amestec cu fagul, având frecvent în stratul ierbos tătăneasă, pocitoc, straşnic, mălaiul cucului şi feriguţă. Molidul urcă până la 1600 m atitudine, având în sit cea mai mare întindere. Pe marginile molidişurilor se găsesc paltini de munte, scoruşi de munte, plopi tremurători şi sălcii căpreşti. Sunt remarcabile tufărişurile, din zona pădurilor sau din tăieturi, sub formă de afinişuri şi merişori. Mult mai rar şi numai deasupra zonei pădurilor, în golul de munte se întâlneşte afinul vânăt. Pe pereţii stâncilor calcaroase se află tufe de bârcoace. Tufărişurile subalpine de arin alb sunt localizate în pâlcuri mici, mai ales pe peretele stâncos al Rarăului. Jneapănul apare pe Rarău şi Pietrele Doamnei, însă jnepenişuri mai întinse care să limiteze vegetaţia forestieră a muntelui se află numai pe Giumalău. Rarăul şi Todirescu nu au zonă alpină, iar pe Giumalău această zonă este foarte redusă. Pe Rarău şi Todirescu pajiştile sunt folosite ca păşuni. Vegetaţia din compoziţia pajiştilor este alcătuită în principal din păiuşuri, firuţă, flocoşică, ciuboţica cucului, ghinţură. Printre speciile de floră ocrotite ce se găsesc în sit se numără trei specii de muşchi, ruginiţa, iarba gâtului, papucul Doamnei, clopoţelul, toate specii de interes comunitar, floarea de colţ, zâmbrul, tămâiţa şi tisa. Alte specii rare întâlnite sunt bulbucii de munte, foaia grasă, crinul de pădure şi arginţica, alături de o specie endemică de vulturică. Situl conservă un total de 16 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care următoarele două sunt prioritare pentru conservare: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) şi Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase.

Fauna

Fauna de nevertebrate a sitului citează nouă specii şi trei forme noi de fluturi pentru fauna României. Dintre acestea, speciile de insecte de interes comunitar sunt croitorul alpin, cosaşul transilvănean şi o specie de carab. Păstrăvul indigen şi păstrăvul fântânel pot fi întâlniţi pe cursurile de apă, iar în fauna de amfibieni se remarcă speciile de interes comunitar precum buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă şi cel carpatic, alături de salamandră şi broasca roşie de munte. Păsările sunt prezente în număr mare și se pot întâlni specii precum ierunca, sitarul de pădure, şorecarul comun, gaiţa, huhurezul mic şi cel mare, uliul păsărar, fâsa de pădure, de luncă şi cea de munte, acvila ţipătoare mică, buha, cristelul de câmp, cucul, ciocănitoarea mare pestriţă, ciocănitoarea neagră, capîntortura, ciocănitoarea de stejar, măcăleandrul, şoimul călător, muscarul mic, cinteza de pădure, rândunica, ciuvica, minuniţa, sfrânciocul roşiatic, codobatura albă şi cea de munte, viesparul, codroşul de munte, pitulicea verde mică şi cea fluierătoare, ciocănitoarea cu trei degete, ghionoaia sură, brumăriţa de pădure şi cea alpină, mugurarul, silvia de câmp, cocoşul de munte, ochiul boului, pupăza şi altele. Fauna de mamifere este formată din cerb carpatin, căprior, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică, bursuc, veveriţă şi rare exemplare de lup, râs şi urs brun. De asemenea, sunt cunoscute mai multe specii de lilieci, dintre care cinci de interes comunitar: liliacul cârn, liliacul comun, liliacul comun mic, liliacul cu urechi mari şi liliacul de iaz, toate având o stare bună de conservare în sit.

Aspecte socio-economice și culturale

Valorificarea suprafeţei întinse a păşunilor şi fâneţelor se face prin creşterea animalelor, iar a fondului forestier prin exploatarea şi prelucrarea lemnului. Meşterii populari practică sculptura în lemn şi prelucrează lâna şi pieile. Alte activităţi sunt reprezentate de minerit, extracţia pietrei şi a conglomeratelor silicioase, comerţ şi prestări de servicii, în ultimul timp luând amploare în zonă şi agroturismul. Oraşul Câmpulung Moldovenesc beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, dar în satele periferice sitului aceste utilităţi sunt parţial executate sau chiar lipsesc în comunităţile mici, încălzirea gospodăriilor făcându-se individual, cu lemne.

Săpăturile arheologice au identificat vestigii din paleolitic, neolitic, epoca daco-romană şi evul mediu, dovedind că pe aceste meleaguri au fost condiţii prielnice de locuire încă din cele mai vechi timpuri. Atestările documentare ale aşezărilor provin din timpul domniilor lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Străbătut de popoare migratoare timp de aproape un mileniu, ţinutul bucovinean a trebuit să-şi păstreze viaţa, obiceiurile şi limba. Elementele de arhitectură populară, casele bătrâneşti, porţile vechi şi stânele tradiţionale, sunt expresia vie a modului de a trăi al localnicilor. Arta lemnului cioplit este întâlnită pe bâte ciobăneşti, fluiere, coase dar şi pe obiecte de uz casnic precum căuşe, tipare pentru caş, ploşti sau blidare. În multe sate se poate vizita interiorul unei locuinţe tradiţionale cu cuptoare, laiţe, cuiere, covoare, cergi, năframe sau ştergare frumos brodate. Bogăţia folclorului, exprimată prin cântec, doină, baladă sau basme, datinile, colindele, încondeiatul ouălor de Paşti, toate antrenează întreaga colectivitate dând dimensiune culturii spirituale în această vatră etnografică în care tradiţia se află la baza creaţiei. Pitorescul costumelor ţărăneşti poate fi admirat în luna mai la „Festivalul Comori de suflet Romanesc“ şi în august la „Festivalul Întâlniri Bucovinene“.

Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara perimetrului acestuia

Tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ asupra sitului.

Administrarea sitului

Pentru buna desfăşurare a activităţilor din sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi un centru/punct de informare. Există clădiri administrative, panouri pentru orientare (hărţi), un panou de informare, o barieră pentru limitarea accesului motorizat, un punct de intrare, un loc de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi o vatră de foc, dar este necesară suplimentarea acestora.

Sursa: Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România (2013).

Contact

județul Suceava (Crucea, Câmpulung Moldovenesc, Dorna-Arini, Pojorâta, Stulpicani)